Weekend la Brașov

in curtea bisericii Sf. Nicolae, Brasov
Foto: Georgeta Teodorescu

Georgeta Teodorescu, București

Dragă redacție, Anul trecut am fost la Braşov unde ne-am întâlnit cu nişte prieteni şi am petrecut un sfârşit de saptămână de neuitat.
În drum spre Braşov, ne-am oprit să vizităm Cetatea Râşnov. De la intrarea în oraşul Râşnov am urcat în serpentine până am ajuns într-o spațioasă parcare cu plată. De aici, am cumpărat bilete dus-întors şi ne-am urcat în trenulețul de agrement care ne-a dus până sus, aproape de cetate. Drumul se poate parcurge şi pe jos, dar noi am preferat trenulețul ca să nu ajungem prea târziu şi obosiți în Braşov. Cetatea Râşnov sau Cetatea Țărănească Râşnov cum i se mai spune (deoarece localnicii care au construit-o se ocupau cu agricultura), a fost ridicată pe un deal stâncos, împrejmuit de pădure. Are o suprafață de aproximativ 3500 metri pătrați, fortificațiile au fost făcute din piatră şi cărămidă legate prin mortar simplu cu ziduri înalte de 5 m şi groase de 1,5 m încadrate de opt turnuri patrulatere şi unul poligonal. Prima atestare documentară a cetății datează din anul 1335. Cetatea are o curte exterioară (cea din fața cetății) unde, în partea estică erau adăpostite vitele şi o curte interioară unde erau căsuțele localnicilor care se refugiau aici în timpul asediilor, fiind singura lor şansă de supraviețuire din calea armatelor care invadau Transilvania prin pasul Bran. În vârful colinei a fost construită o şcoală şi o capelă ale cărei ziduri se mai văd şi astăzi.

Cetatea Râșnov are un stil arhitectonic simplu, apropiat de construcția caselor obişnuite, adaptat cerințelor de fortificare, aerul medieval păstrându-se şi acum după 500 de ani de existență. În decursul vremurilor ea a fost refăcută şi consolidată în mai multe rânduri. În interiorul cetății se află şi o fântână cu o adâncime de 146 m despre care se spune că a fost săpată în stâncă în decurs de 17 ani (1623–1640) de doi prizonieri turci cărora li se promisese eliberarea la terminarea ei. Fântâna asigura nevoia de apă, oferind siguranță cetății, nemaifiind nevoie să se deschidă poarta cetății pentru a se aproviziona cu apă de la un izvor ascuns din afara ei. Fântâna a fost folosită până în anul 1850 când, din cauza ruperii roții a fost abandonată. În anul 2001 a fost descoperit un tezaur (vechi de 400 de ani) lângă unul dintre turnurile de piatră de la intrarea în cetate constând în cuțite, vârfuri de săgeți şi de arabaletă, inele pentru harnaşamente, catarame, piese de la sobe ceramice etc. Într-o lădiță de lemn s-au găsit trei căni de mărimi diferite din cositor, decorate, având înscris anul 1600 şi 416 monede de argint bătute între anii 1509–1610 de emitenții din zona Principatului Transilvaniei. Acum, în căsuțele din interiorul cetății sunt amenajate buticuri de unde vizitatorii îşi pot cumpăra suveniruri.

N-am pierdut nici eu ocazia şi mi-am cumpărat o ie țărănească. Ceva neaşteptat s-a petrecut într-o cămăruță plină cu pietre semiprețioase şi bijuterii confecționate din acestea, mi-am cumpărat până la urmă câteva pietre, dar vă povestesc în altă scrisoare despre ce a fost vorba. În altă cămăruță l-am întâlnit pe domnul Gheorghe Samoilă, care a expus pe toți pereții şi pe mici măsuțe diverse lucruri ce sunt amintiri din viața dumnealui. Printre ele se află şi fotografii din filmul românesc „Nemuritorii” (regizat de Sergiu Nicolaescu) în care a jucat pe vremea când avea 27 de ani, ca figurant. După ce ne-a povestit rând pe rând despre amintirile pe care le are în legătură cu lucrurile adunate acolo, l-am rugat să facă cu mine o fotografie şi a primit bucuros! Când am ajuns în Braşov ne-am cazat la o pensiune pentru o noapte. Seara ne-am petrecut-o cu prietenii, la un restaurant apropiat de pensiune. Ne-am simțit foarte bine şi am stat până târziu, aproape de miezul nopții.

A doua zi, am luat micul dejun la pensiune şi am plecat către Piața Sfatului unde s-a format iar grupul de prieteni. Casa Sfatului de aici este una dintre cele mai reprezentative clădiri ale oraşului. Construcția datează din anul 1420, forma actuală o are după reconstrucția din anul 1780. Clădirea are stiluri diverse de arhitectură astfel că, în partea de jos se observă stilul gotic, iar la etaj, renascentist şi baroc. În turn există un ceas care a fost readus la viață după aproape 50 de ani. Mecanismul care ajută la acționarea vechiului clopot cuplat la ceas a fost înlocuit cu unul achiziționat de la München dintr-un muzeu de ceasuri şi cel vechi este expus la Muzeul Județean de Istorie adăpostit chiar de Casa Sfatului. Biserica Neagră era închisă şi am plecat mai departe. Am trecut pe lângă Colegiul Național „Andrei Șaguna”. În această clădire a avut loc între 27 februarie-11 martie 1882 primul spectacol cu opereta „Crai Nou” pe versuri de Vasile Alexandri, sub bagheta autorului, compozitorului patriot Ciprian Porumbescu.

Apoi, am mers pe strada Prundului şi am ajuns în Piața Unirii unde se află biserica ortodoxă română Sfântul Nicolae care a fost construită începând cu anul 1495 de către populația românească din Braşov, cu sprijinul domnitorului Țării Româneşti, Neagoe Basarab. Timp de aproape un secol cât a durat construcția bisericii, clădirii inițiale în stil gotic i s-au adăugat elemente în stil baroc, mai multe paraclise şi un pridvor, în prezent fiind una dintre cele mai interesante construcții de acest gen din România. În curtea bisericii Sf. Nicolae se află un străvechi lăcaş de învățătură şi anume Prima Școală Românească din întreg cuprinsul României întregite. A fost refăcută complet din piatră între anii 1595–1597 din generoasa danie a lui Aron Vodă al Moldovei şi cu purtarea de grijă a învățatului Protopop Mihai, reclădindu-se din nou în anul 1761. Aici a tipărit cărți în limba română diaconul Coresi. În această şcoală au învățat sute de ani tineri şi adulți iar după construirea şcolii primare capitale şi a liceului ortodox din Braşov aici a rămas locul de şedințe al Consiliului Parohial şi apoi a servit ca adăpost al arhivei istorice a bisericii Sf. Nicolae. Complexul muzeal „Prima Școală Românească” cuprinde mai multe săli şi clădiri: Sala de clasă „Anton Pann”, Sala „Diaconul Coresi”, Sala „Cartea şi Cărturarii braşoveni”, „Sala cu vatră”, Muzeul „Ex Libris”, Muzeul „Junii braşoveni”, Muzeul „Tudor Ciortea”. În cimitirul bisericii Sf. Nicolae sunt înmormântate personalități importante din istoria Braşovului, dar şi din cea națională – Ioan Meşotă, Nicolae Titulescu, Aurel Popovici.

Am trecut şi prin Poarta Schei care, era singura cale de acces a românilor care locuiau în Schei în timpul conducerii saxone (sec XIII–XVII), ei nu aveau voie să dețină proprietăți în interiorul zidurilor cetății şi nici să folosească celelalte patru intrări ale cetății. In schimbul unei taxe şi numai în anumite perioade puteau ajunge în oraş ca să-şi vândă produsele. Puțin mai la vale am ajuns la strada Sforii, care este cea mai îngustă stradă din Europa de Est, atestată documentar în sec. al XVII-lea. In anul 2003 i s-a schimbat pavajul şi s-au refăcut pereții clădirilor, felinarele de pe stradă au fost refăcute şi arată exact ca cele originale de acum 100 de ani, singura diferență fiind că nu mai funcționează cu gaz ca atunci. Strada are 1,32 metri lățime şi 83 metri lungime şi face legătura între străzile Poarta Schei şi Cerbului.

Am ajuns înapoi la Biserica Neagră pe partea unde se află statuia umanistului Johanes Honterus. Biserica era deschisă, am cumpărat bilete şi am intrat. Biserica Neagră, construită pe locul unei biserici romanice din secolul al XIII-lea, este simbolul orașului Braşov şi cel mai mare edificiu de cult în stil gotic din sud-estul Europei, are o capacitate de 5000 de locuri, măsoară 90 de metri lungime şi 37 de metri lățime, iar turnul crucii are 65 de metri. Turla adăposteşte cel mai mare clopot din bronz din România de 6.300 kg. Numele original al bisericii este Biserica Sfânta Maria, numele de Biserica Neagră se datorează incendiului din anul 1689. Construcția bisericii a durat aproape 100 de ani (1377–1477). Până în anul 1542 biserica a fost catolică când, din inițiativa umanistului Johanes Honterus biserica devine luterană cu slujbe religioase în limba germană de rit evanghelic-luteran. Acesta este înmormântat în interiorul bisericii. În imediata apropiere a bisericii se află şi liceul Johanes Honterus. În Biserica Neagră se află cea mai importantă colecție de covoare orientale din sud-estul Europei, mare parte dintre ele sunt donații ale vizitatorilor. Orga mecanică Buchholtz are 3993 de tuburi şi 76 de registre, este cea mai mare, unică şi funcțională orgă din sud-estul Europei. Am fost surprinsă de faptul că băncile din biserică au un mecanism ingenios, se pot întoarce după caz, să stai aşezat cu fața spre orgă sau spre altar. Mi-ar fi plăcut să ascult un concert la orgă, acestea au loc doar în cursul săptămânii, dar poate altă dată. Cu bine!



3 thoughts on “Weekend la Brașov

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *